N-am înţeles...
N-am înţeles de la-nceput prea bine
De ce în lumea asta nu-s iubit,
Când jefuit eram de mâini haine
Zdrobit cădeam,răpus şi prăbuşit.
Înfăptuit-am mult păcat în lume,
Trăit-am în fărădelegi mereu,
Dar nu am fost lovit şi luat în glume
Decât venind smerit la Dumnezeu.
Iar cel mai mult mă apăsa frustrarea
Că lumii n-am greşit pe-acest pământ,
Decât atunci când am schimbat cărarea
Pornind pe drumul Celui vesnic sfânt.
Dar asta e suprema ei trădare
Să vii la Domnul şi s-o părăseşti,
De-aceea ura lumii este-atat de mare,
Că laşi păcatul şi te pocăieşti.
Adevarat, aceasta este prigonirea de care au parte copiii Lui Dumnezeu.
Bine realizata poezia.